Neurofeedback-ul este o metodă non-invazivă de antrenare a creierului. Dacă o persoană trece prin evenimente stresante sau prin traume, creierul său poate fi afectat de blocaje, care interferează cu reacțiile sale funcționale, menite să-i asigure adaptarea. Aici intervine metoda neurofeedback-ului, care ajută creierul să își regăsească echilibrul și să treacă de la scheme de reacție disfuncționale la strategii adaptative.
Acest lucru poate fi utilizat pentru a trata diverse probleme de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea, depresia și tulburările de atenție.
Neurofeedback-ul îi permite clientului să învețe să-și controleze activitatea cerebrală într-un mediu controlat, ceea ce poate ajuta la generalizarea abilităților învățate din terapie la viața de zi cu zi. Odată ce a învățat să îți controleze emoțiile și atenția este ca si cititul sau mersul pe bicicletă, nu se mai uită niciodată.
Este o metodă de antrenament a creierului, care permite, fără medicamente, reglarea acestuia. De fapt se produce o autoregalare.
În urma semnalelor primite creierul își optimizează activitatea și funcționarea.
Neurofeedback-ul se bazează pe EEG, care masoară activitatea electică a creierului. Aceasta poate fi masurată, în mod obiectiv, cu ajutorul unor senzori de argint sau de aur. Această activitate este interpretată de software. Acolo unde sunt descoperite tipare repetitive de funcționare a creierului, acesta este avertizat printr-un stimul auditiv/vizual. Este ca și cum s-ar privi în oglindă. Creierul înțelege mesajul, conștientizează problema și SINGUR își va găsi o nouă cale de funcționare. Așadar nu se intervine în nici un fel, în mod direct, asupra activității cerebrale, nu se introduc nici un fel de informații, nu se încearcă reglarea într-o anumită direcție a undelor cerebrale.
Când creierul detectează problema, schimbarea se produce.
Fiecare creier are propriile sale rețele neuronale, bazate pe experiențele trecute. Astfel fiecare creier este unic. Nu putem să impunem un anumit standard și nici să reglăm după un tipar ideal amplitudinea sau frecvența undelor cerebrale. Dacă am încerca să reglăm unele unde nu știm cum ar reacționa celelalte. Ar putea fi un efect de domino și am putea face mai mult rău.
În plus, cei care încearcă reglarea undelor cerebrale se bazează pe o hartă a creierului surprinsă într-un moment anume, care nu este neapărat activitatea reprezentativă a creierului, pentru că activitatea acestuia este într-o continuă schimbare.
Creierul are abilitatea de a se ajusta în permanență în funcție de activitățile curente. La fel cum își reglează corpul temperatura în funcție de temperatura externă și creierul este într-o continuă reacție la ceea ce se întâmplă cu corpul nostru și în mediul nostru extern. Informațiile sunt preluate din mediu cu ajutorul celor 5 simțuri și interpretate de creier în contextul experiențelor anterioare. De aceea se spune că nu contează ce se întâmplă, contează cum percepem noi ceea ce ni se întâmplă.
Atunci când trecem prin traume de care suntem conștienți sau microtraume pe care nu le putem identifica exact ca evenimente declanșatoare, dar totuși ele ne afectează inconștient, creierul își pierde abilitatea de a se schimba și ajusta în funcție de ceea ce se întâmplă în momentul actual. Ramâne prins în blocajele mentale care formează niște scheme de reacție disfuncționale, dezadaptative. Acestea sunt de fapt niște prescurtări cognitive. Nu mai procesăm informația, ci reacționăm la ceea ce ni se întâmplă, ca un arc, după schema disfuncțională învățată.
Toate problemele psihice vin din incapacitatea creierului de a se autoregla, de a se adapta la schimbările permanente care există.
Neuroștiința modernă a stabilit că putem învăța să modificăm cu succes tiparele cerebrale disfuncționale într-un mod direct și natural, cu ajutorul neurofeedback-ului, ghidat de feedback-ul auditiv sau vizual. Ca urmare, diverse simptome afective și cognitive se diminuează sau dispar, în timp ce creierul își recapătă homeostazia sănătoasă și vitalitatea.
Neurofeedback-ul a apărut de peste 60 de ani. În 1968 a apărut primul articol științific care îl susține. Dr. Kamiya a publicat în revista Psychology Today studiul pe care el l-a condus. A fost pentru prima dată când feedback-ul auditiv s-a folosit în timp real în timp ce era monitorizată activitatea cerebrală prin EEG. Participanții la studiu erau antrenați să obțină o stare de relaxare oferindu-le recompense simple cum ar fi sunetul unui clopoțel.
În aceeași perioadă, Dr. Sterman a descoperit că pisicile pot fi antrenate să își mărească frecvența undelor cerebrale la un anumit nivel când erau recompensate cu hrană. Aceasta frecvență a fost denumita Sensorimotor Rhythm (SMR), și este între 12 și 15 Hz. Câțiva ani mai târziu Dr. Sterman a făcut un experiment pentru NASA unde a constatat ca 60% din persoanele cu epilepsie care au fost antrenate prin neurofeedback au redus cu 20 - 100% crizele epileptice și rezultatele s-au menținut in timp.
În anii 1970 Dr. Joel Lubar a început primul studiu în care antrena prin neurofeedback copiii, adolescenții și adulții care sufereau de ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder). De atunci s-au făcut multe studii în această direcție și astăzi neurofeedback-ul a devenit o primă opțiune în schema de tratatment a ADHD-ului.
Neurofeedback poate fi utilizat ca o terapie complementară pentru alte terapii existente, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală sau medicamentele. De asemenea, poate fi utilizat ca o terapie de primă linie pentru anumite probleme de sănătate mintală. În concluzie, neurofeedback este o metodă non-invazivă și eficientă de a trata problemele de sănătate mintală, precum anxietatea, depresia și tulburările de atenție. Poate fi utilizat ca o terapie complementară sau de primă linie.
Peste 46.000 de studii susțin la ora actuală eficiența acestei abordări în diferitele probleme psihice de la depresie, anxietate, tinitus, dependențe până la sindrom post traumatic și autism.
La clinica Neuros aparatele folosite sunt 100% noninvazive și au certificat ce conformitate CE si FDA, care atestă eficiența și siguranța folosirii acestora.
Cu alte cuvinte, dacă o problemă are legătură cu creierul tău, neurofeedback-ul poate ajuta la rezolvarea acesteia!
Închipuiți-vă că remedierea unei boli mintale ar fi la fel de simpla ca si cum ati juca un joc video - cu excepția faptului că mintea dvs. este controlorul. Această idee nu este doar reală, ci este o terapie care câștigă teritoriu în comunitatea medicală și de wellness. Denumită neurofeedback, procedura își propune să remedieze o varietate de boli - de la alcoolism la tulburarea de stres post-traumatic - pentru care medicina de masă încă nu a găsit soluții adecvate pe termen lung.
Deși a fost retrogradată în domeniul pseudoștiinței de zeci de ani, noile cercetări pot cataliza o revoluție - una care va transforma terapia într-un standard de îngrijire pentru mii de pacienți. Afecțiunile care pot fi abordate prin neurofeedback: PTSD, dependențe, persoanele care suferă de autism, ADHD, depresie, anxietate, migrene, insomnie, sindromul premenstrual și chiar declin cognitiv legat de vârstă și multe alte probleme psihice pot găsi toate ameliorarea dupa o serie de sedinte.